De ce unii oameni au la un moment dat impresia ca sunt mai buni decat toti cei din jurul lor si ajung sa-si raneasca chiar prietenii prin a se considera superiori? Oare de ce cei mai destepti prieteni cad in plasa unei febre de incredere care iese prin tavan si cred ca defapt numai ei detin adevarul?
Din punctul meu de vedere faptul ca suntem diferiti nu inseamna ca da dreptul cuiva sa aiba termeni de comparatie. Fiecare are un etalon, o conventie proprie. Nu toata lumea trebuie sa corespunda unui anumit tip de personalitate. Pana la urma comoara unuia e gunoiul altuia, dar e totusi o problema personala. Daca ar fi sa te conformezi dupa regulile tuturor celor din jurul tau ai innebuni. Eu personal am incercat asta. Nu merge. E prea mult de suportat si e prea greu de repetat in mod constant.
De ce ar trebui sa fiu privita de sus? Fiecare persoana are defecte si calitati si exista multi alti oameni care sunt mult mai potriviti pentru un domeniu decat mine. Exista multi alti oameni care chiar scriu mult mai interesant decat mine. Doar fiindca ai o oarecare experienta de viata pe drumul tau nu inseamna ca poti sa treci la intersectie, sa te bagi peste al meu. Asta ar fi un fel de “general policy” la mine. As vrea sa stiu si eu dupa ce legi nescrise se ghideaza unii si altii cand te masoara din ochi si iti dau un coeficient. Am invatat ca sunt mult mai multe lucruri intr-un om care pot fi descoperite, din pacate in unii descoperi si aceasta atitudine de : move bitch,get out of the way. Acest ultim aspect cred ca este cel mai dezamagitor dintre toate,in special cand e vorba de cineva caruia i-ai oferit un mic loc in inima ta.
De ce ma privesti de sus? Poate am calitati pe care nu le vezi si poate ai defecte pe care nici nu le observi. Don’t drive yourself blind.
