Blogul acesta este un experiment si dupa cum cred ca ati vazut am mai multe stiluri de a scrie si mai multe abordari fiindca mai testez un pic neuronul si imi pun la contributie imaginatia. Acum urmeaza o mica incercare de ceva mai putin tipic blogurilor, sa gustati cuvinte altfel aranjate. Pana la urma sa zici totul cu exactitate si direct reduce din farmec. Depinde de voi cum digerati.
Gabriela deschide ochii, inca adormita, priveste tavanul pentru o secunda si apoi se intoarce pe sub plapuma, simtind cum trupul ei gol este atins de material. In dreapta ei, un individ. Inca miroase a alcool si nu stie cum il cheama. Probabil i-a zis la un moment dat intre paharul numarul 5 si paharul numarul 6, de whiskey. Dar totusi nu-si aduce aminte. Se ridica din pat cu grija sa nu-si trezeasca partenerul de pat si pleaca spre bucatarie oprindu-se in fata oglinzii mai intai sa-si admire ceea ce ea credea o opera de arta. Ii apare in fata o fiinta slaba dar cu ochi frumosi. Atat de goi pareau totusi. Mai de mult aveau o stralucire. Acum nu mai exista. Se adora pentru inca un minut.Sanii aproape rotunzi,abdomenul plat,fundul mic – perfect- gandea ea. Nu mai stie cati barbati au vazut imaginea din oglinda. Probabil ca multi. Ajunsa in bucatarie isi gaseste chilotii pe jos. Incearca sa-si aduca aminte. O doare capul. E mahmura. Se rezuma la a nu mai gandi, ia un algocalmin, se masturbeaza si il trezeste pe necunoscutul din patul ei. Se infinge in el si fac sex din nou. E doar o alta simpla zi. Nimic nu se va schimba.
Suna alarma. Lia se trezeste transpirata din inca un cosmar. Nu poate scapa de ele. Opreste ceasul. Iar i-a visat. Cat uraste aceste amintiri recurente. Trage aer adanc in piept,se imbarbateaza, se grabeste spre baie. Nu ii place sa intarzie. Isi tranteste camasa pe jos ca in fiecare dimineata, se spala atent inclusiv in locurile intime. N-are nici o dorinta fizica azi. Niciodata nu are dupa cosmarurile acelea. Se priveste apoi goala in oglinda. Nu prea ii place ceea ce vede dar incearca sa accepte. Se rezuma la a masca totul. Si fizic si psihic. Sani mici dar rotunzi, un corp rubensian.Se gandeste: <<Toate sunt slabe>>. Iar are un flash. Se spala repede cu apa rece. Se priveste din nou. Ochi mari si patrunzatori se uita spre ea din oglinda. Zambeste. Isi aduce aminte de el. Il iubeste. Iar are un flash. Iar ii vede in vis. Nu mai poate sa-si scoata din minte imaginea Gabrielei. Iar vede aceeasi fiinta lipsita de culoare din capul ei. A trecut mult de atunci. Se duce in bucatarie. Se aseaza pe scaun si isi aprinde o tigara. Se uita cum rasare soarele, cum cerul devine incet incet roz si portocaliu. E liniste. Isi zice ca e fericita si pleaca spre o noua zi de stres. Nu vrea ca nimic sa se schimbe.
Lia il iubeste, Gabriela l-a uitat de mult.
……….de obicei avem o mie de ganduri , si cateva sentimente
si tot de obicei gandurile ne controleaza sentimentele si invers
si totusi lipseste ceva , nu ??
instinctele care nu sunt nici gand si nici sentiment , sunt acel ceva ce ne pune in miscare si care sta in amprenta aia genetica cu care ne nastem
ele ne ajuta sau ne incurca , insa ne dau cele mai tari senzatii
Cand simti cel mai mult ??cand iti exprimi un gand sau un sentiment ??, sau iti urmezi un instinct ??
Exista clar o diferenta, desi de multe ori, multi le confunda ..
Si de ce nu , pt ca oricum ele vin amestecate , si ultimul lucru de care mai pot fi in stare …e sa le sortezi
Si cateodata a atinge , e mult diferit de ideea de a atinge , de asteptarea gestului in sine ..
Iar putina convergenta nu strica , si cand ai cele 3 carari lungi care apar ,intreptandu-se catre acelasi punct , ai sansa de a tine minte lucrul asta …pt ca e in natura lucrurilor sa fie asa , din cand in cand ….
Comment de cristina — mai 19, 2008 @ 10:10 pm |
Cunoasterea de sine nu e ceva usor de atins. Dupa nenumarate rataciri bezmetice, de care nu suntem scutiti, reusim uneori sa ne adunam intr-un singur invelis si sa ne cunoastem prioritatile. Atunci gustam deplina armonie, caci minte si trup se ingemaneaza si traim minunea orgasmului total.Poate ca veti zambi, dar cuvantul in sine nu e restrictiv si imbraca toate formele existentei noastre. In fond placerea de a trai dupa modele personale, nu e altceva decat asa ceva. Nu sunt pe deplin convinsa ca trebuie sa departajam partea rationala de cea emotionala.Si daca sunt atat de viclene si ne pot pacali abil, prin asa -zisa lor opozitie, cand de fapt se tin strans de mana? Concluzia? Sa fim asa cum visam…E greu? Cu atat mai bine:provocarea e mult mai…excitanta( a se citi “incitanta”).
Comment de catiamaxim — mai 20, 2008 @ 9:29 am |