Exista si adolescenti responsabili intr-adevar si cu capul insurubat bine, dar majoritatea trebuie sa recunoastem ca nu vrem nici macar sa stim ce inseamna cuvantul “responsabilitate”. Si in plus mentalitatea inca nu e bine fixata. Vedeti in fiecare zi fete care au o problema cu greutatea lor, care desi sunt slabe vor sa fie si mai slabe,si unele chiar raman cu ideea asta fixa. Vedeti adolescenti care sunt mai izolati,mai diferiti, mai putin integrati in grupurile majoritare, si aceia devin rockeri si punkeri pentru ca ii face sa se simta primiti. Odata cu varsta si rock-ul si punk-ul dispare. Ajungi la slujba nu mai porti tinte si tricou cu o formatie rock. Am trecut si eu prin faza de rock dar doar fiindca eram mai singura si mai “neinteleasa” de lume. Gasesti peste tot baieti care se iau unii de altii din diferite motive, care unii sunt mai putin dotati la mansarda, altii mai nesiguri pe ei. De asemenea se gasesc si drogati si alcoolici care sunt in cautare de senzatii tari si isi fut viata fara sa stie. Si la persoanele normale gasesti devieri grave: atititudini imature de genu comploturi impotriva la o anumita persoana(des intalnit la fete), bisericute – diferite grupulete alese in mod subiectiv, in unele situatii ai impresia ca e ca o alianta si ca te afli intr-un razboi.
Intotdeauna se gasesc la adolescenti intrebarile: Cine sunt? Ce sunt? De ce nu ma intelege nimeni? De ce sunt atat de diferit? Oare sunt gras/a? Oare sunt urat/a? Oare ma place? Oare se va da la ea? Oare ma inseala? De ce nu ma iubeste? De ce trebuie sa fac curat? De ce mi se intampla mie? De ce m-a tradat? De ce sa nu ma schimb si sa devin si eu ca ei? Oare ma vor accepta? As putea oare sa incerc si eu lucrurile periculoase pe care le incearca ei? Oare asa o sa ma placa? Oare sunt prea putin pentru el/ea? De ce nu ma inteleg parintii?
In stadiul asta al vietii toti tind sa faca din tantar armasar, sa exagereze ca si cand problemele lor ar fi cele mai mari de pe planeta. Mai ganditi-va odata,oare cati suntem destul de responsabili si avem deja maturitatea necesara sa gandim ca un adult?
Iar pentru parinti: Faptul ca inca nu avem toate gandurile bune nu inseamna ca patim ceva daca suntem afara dupa ora 21,sau daca mergem la multe chefuri. Pana la urma trebuie sa traim propriile experiente chiar daca dam cu capul de zid. Nu va mai protejati copii asa de mult. Nu mai sunt chiar copii. Doar trecand prin intrebarile de mai sus,prin dilemele adolescentei vor reusi sa gaseasca raspunsuri si sa devina intr-un final adulti.
Pana la urma nu-i nimic rau in a fi copil un pic mai mult. Nu mai incercati sa fiti adulti. O sa aveti tot timpul din lume.
