Exista si oameni in lume care pot sa zica ca se bucura cand merg la scoala.
Dar desigur asta nu este cazul nostru,al liceenilor romani. Viata noastra cum ar fi descrisa?
Ziua incepe cu cafea facuta instant la masinaria de pe hol. Nu conteaza ce fel de cafea e,atata timp cat contine cofeina este perfecta. Pentru altii incepe cu tot cu cafea la o tigara in fumoarul de peste drum. Pentru acei dintre noi prezenti la scoala care ne straduim intr-un liceu cu un oarecare prestigiu in oras si in tara, viata devine mai mult sau mai putin suportabila odata ce se suna de intrare. In unele cazuri nu exista probleme si suntem scutiti de eforturi mari, dar in cazul profesorilor mai stricti se prea poate sa nu stam atat de linistiti. Oricum incercam sa jonglam printre ore, asteptam sa se sune de iesire sau si mai mult sa se termine ziua. Mai e juma de ora…mai sunt 25 de minute…ii soptesti colegei/colegului de banca:inca 10… Dar scoala nu e oricum un iad. Who am I kidding? Partea cea mai proasta e ca vacanta iti da iluzia ca esti liber cand defapt te intorci la ora 8 dimineata intr-o zi de luni in aceeasi banca si iti vine sa adormi, sa iti smulgi parul din cap ca nu mai intelegi nimic si totusi nu poti,tot ce faci e sa dormitezi cu ochii deschisi in timp ce mana scrie fara tine. Mai pictezi ceva pe banca,ca tot e proprietatea scolii si tot tu o stergi oricum la sfarsitul semestrului si te rogi din tot sufletul la Dumnezeu sa te ierte de pacate ca nu exista iad mai mare decat sa fii scos la tabla intr-o zi ca asta. Speri sa iesi cu bine dupa toate orele= sa nu te trezesti cu note microscopice.
Totusi,multi ne-ar zice ca suntem norocosi. In unele zile ne consideram mai norocosi decat altii,in altele norocul devine ghinion. Exista normal si specia de elevi total nepasatori,dar nu sunt de blamat, fata de ceilalti care ne stresam sa o scoatem la capat si o dam in bara din cauza stresului.Pana la urma totul e relativ.
Dar de la o varsta, cand te apropii de pragul de adult iti vine sila sa mai scoti o foaie sa scrii “Test” sau ”Lucrare de control” ca titlu,cum faceai si pe la vreo 7-8 ani. si sa incerci fie sa reproduci niste date fie sa calculezi cu ajutorul unor formule pe care multi nu le mai vad niciodata. Iti vine greu sa iesi la tabla cand deja practic ti-ai venit in fire dupa perioada hormonala adolescentina. Sa fii controlat acum e mai dificil decat in timpul apogeului varstei. Cel putin eu deja simt ca a trece din nou printr-un Bacalaureat, care, ca structura, nu o sa fie foarte diferit de Capacitatea pe care am dat-o acum ceva timp, este o tortura. Sa ma stresez cu meditatii, sa invat la materii pe care deja le infund cu greu in creier,dar le scot foarte usor deja pare ceva extras dintr-un film horror. Mai e totusi inca un pic de copilarie.
Viata de elev? Incremeneste 8 ore pe acelasi scaun si doar in cazul in care nu ai de lucru pentru teme/lucrari/teze pentru urmatoarea zi u’re free! E un job,dar nu un job oarecare. Ai mult mai mult decat un sef. Probabil chiar peste zece. Sa le faci pe plac la toti nu e asa de usor precum pare. Mai calci stramb, o mai dai in bara.
E doar o simulare de viata. Nu e viata adevarata. Sa gresesti e omenesc. Daca te regasesti in toate de mai sus un simplu sfat: relax, chill, mai ai dreptul sa respiri…deocamdata.
suck it up
…imi place pana acum,sper sa continui,succes
Comentariu�Comentarii de Alex — mai 5, 2008 @ 4:43 pm |
Aha…si eu trec prin acelas terror tunnel. Insa pentru mine nu a fost chiar atat de horror, pana acum. M-a durut in radical saptamani intregi, luni chiar…si daca stau bine si ma gandesc nu am invatat mai nimic in anii de liceu. Acum in an terminal, si pe ultima suta de metri- asta imi e specific- incerc sa ma salvez. Spre exemplu` momentan imi rup degetele pt atestatul a carui valoare e invers proportionala cu cerintele de care tre’ sa tin cont.
)
Era sa cad de pe scaun de fericire cand un coleg m-a anuntat ca nu ma poate ajuta din cauza timpului scurt. Asa ca sunt pe cont propriu
In orice caz, oricat de mult timp ai avea pt pregatire, au altii grija sa te fta la mandolina cu subiecte/variante/teste/proiecte astfel incat sa intrii in panica vrând nevrând.
Comentariu�Comentarii de Marina — mai 5, 2008 @ 4:49 pm |
Hmmm ahm ok sti ce e ciudat cum de…, o parte din adulti privesc tampenia asta pe care toti o numim scoala cu un oarecare sentiment de regret …ai asa o nostalgie pierduta pentru (ahm cum ii spune…), zilele in care venea proful x si te stresa cu o ,lucrare si avea ceva cu tine pentru ca fumezi sau cv de genu. Pana la urma nu e deranjant faptul ca ai un examen ca totusi, prostia aia e de hartie si e foarte utila pentru ca separa prostii de oameni mai atenti( nu exista om destept pe lumea asta…) desi uneori e cam nedrept:|( proprie experienta in fine) . Si viata de elev nu inseamna doar un timp stabilit de 8 ore in care stai lipit de scaun, dar nu trebuie sa scoti ochii profului sau ma rog sefului sa te scoata in evidenta fiindca pentru mine cel putin e si tacerea un mod de a vorbi ( poti sa iei note mari si fara sa vorbesti si 2 nimeni nu te plateste pentru asta ) . Si sa sti ca sunt lucruri mai grave in scoala de ex … colegii cu care te imprietenesti, (ca doar trebuie sa stai cu ei acele 8 ore magice la scoala) si cu care dupa terminarea liceului pierzi cu 99 % din ei legatura ( pentru ca nu mai aveti timp sa va vedeti, aveti alte preocupari si inevitabil , ajungeti sa va intalniti pe strada fara sa schimbati o vorba fiindca nu mai stiti ce sa vorbiti) . Si legat de profi pana la urma si ei au fost elevi ca noi unii mai handicapati altii mai normali si ei au trecut prin acelasi chin si in functie de ce au trait ei … decid cat de chinuit o sa fie destinul tau atata timp cat tu stai in banca aia de lemn si el la catedra si iti este prof. cheers;)
Comentariu�Comentarii de hmmm — mai 6, 2008 @ 2:43 pm |
Mah, si eu sunt cam de aceeasi parere cu hmmm. Am terminat si eu liceul anul trecut (tot asa, un liceu “cu un oarecare prestigiu in oras si in tara”, cum ai zis). Si desi cat eram acolo traiam atmosfera pe care ai descris-o, mi-a placut, pentru ca aveam prieteni, nu doar colegi. Cei mai buni prieteni din liceu ii am, sunt de la inceputul clasei a 11-a cu aceeasi fata si o iubesc la fel de mult. Mi-ai trezit ceva amintiri legate de atestat, e exact cum zici (mult zgomot pentru nimic – daca vrei, ti-l dau pe al meu
), cat despre bac, e floare la ureche sincer! Ai sa vezi dupa ce il dai. Multa bafta!
Comentariu�Comentarii de BEC — mai 14, 2008 @ 3:42 pm |
ai uitat un lucru esential din viata de elev…
acea expresie pe care o ai pe fatza, acele lucruri care iti trec prin minte in momentul in care te urci in autobuz sa pleci spre casa, te asezi pe scaun si auzi din spate..” hai, las-o pe doamna sa stea jos, ca tu ai stat jos toata ziua la scoala…”
oh the pain…
Comentariu�Comentarii de matthers — mai 19, 2008 @ 11:33 pm |
…sunteti atat de adevarati si sinceri….imi place.
Comentariu�Comentarii de M£RY£M — septembrie 27, 2008 @ 2:31 pm |
CE tare e;););););)cel mai tare nice rau de tot;););X;X:X nemaipomenitt superb magnific;);)
Comentariu�Comentarii de Ionela — octombrie 19, 2008 @ 4:46 pm |
yo abea sunt clasa a-9-a dar am aceeaiasi impresie pe care o ai uh…este fff adevarat ce zici uh….mai putzin partea cu cafeaua shi tzigarile ca yo nu prea folosesc….
Comentariu�Comentarii de cristina — februarie 23, 2009 @ 1:58 pm |