Am fost trezita azi. Dar nu a fost zgomotos. Totul e linistit. Am deschis toate geamurile sa gust din lumina ca si cum as soarbe din ea si ea m-ar patrunde.Totul e aerisit si un aer tare de munte forteaza intrarea in plamanii impaienjeniti de fum. Dimineata de duminica. Am fost trezita azi. Dar eram in puf. Nimic nu accelereaza.Totul merge intr-un ritm incetinit si timpul se dilata. Mi-a zis :”Aici cu tine o zi pare mai lunga. Parca am mai mult timp.” Am fumat o ramasita de tigara si apoi am aruncat pijamaua intr-un colt de pat,m-am imbracat in blugi si-un hanorac,nu conteaza,nu ma vede nimeni. Am dus gunoiul,si mirosul ghenei doarme. Camionul Urban mergea lin la vreo 10 km/h. Sunt treaza de 4 ore. Pare o vesnicie. Nimic nu se misca pe strada. Un om din cand in cand se cauta pe sine insusi fara tinta si cativa indivizi la chioscul din colt toasteaza bere. Oameni la plimbare, nimic mai mult. Aud cum ciripesc pasarile. Se va mai intampla vreodata in orasele mari sa aud linistea gemand ca aici? Norii tac si se tavalesc in vant,ghidati de un simt necunoscut,de o placere extaziatica. Dar nu le auzi suflarile intensificandu-se.
Linistea…linistea…se depune si se framanta in propria ei natura,si totul sta in loc, doar ea se invalmaseste intr-o autosatisfacere deplina.Se inconvoaie pe strazi frecandu-se de colturile zgronturoase ale blocurilor,se infiltreaza in fiinta ta,si se infinge prin toti porii. Saruta apasat si respira greu trecand pe langa urechile ascultatorilor. Si tot mai mult simt cum ea e in mine si eu in ea.Si se contopeste cu tot ce are in jur.
S-a terminat.
Bat clopotele. O ambulanta incepe sa sune in apropiere. Viata a inceput sa se excite. Linistea inca savureaza momentele de placere.
