Tigari si suflet

Da, ne infundam sufletul intr-o cafenea,poate sa ne plangem amarurile sau sa ne dialogam cu iubitii.Da eu asta fac.Eu sunt o persoana care fumeaza.Si da imi voi distruge plamanii si tusesc cateodata,dar se intampla ca si tigarile sa uneasca vieti.Cel putin pe a mea au schimbat-o total.
Va creste pretul la tigari.Din nou.Tristete si chin.Dau bani pe minute de unire intelectuala in fum.Pe o tigara fumata la coltul strazii dupa ce ai scapat de o zi de invatat.
Greu de inteles chiar si pentru mine cateodata.
Lumea asta este plina de fumuri palpabile sau psihice,pe care le respiram fara sa vrem in fiecare zi.
Dar nu de asta fumez.Fumez ca sa fiu aproape de persoana cu care vorbesc,daca ea de asemenea fumeaza.Fumez ca discutia sa fie egala.Fumez ca sa ma relaxez.Fumez fiindca iti da libertatea sa-ti faci un rau si in acelasi timp un bine.Fumez fiindca e o alegere.
Lumea nu intelege.
Poate ca fumatul e un moft.Este.Nu neg.Dar este si un ritual.Sau cel putin era intr-o perioada a miresmelor si tutunilor tari arabesti.
O cafea si o tigara.Un cliseu al societatii ce se intruneste la barfe si discutii mondene,sau poate doar in locul de fumat de la servici sa mai schimbe vorbe.
Un ritual:pe casa scarii la o tigara cu prietena cea mai buna.
Un moft: o tigara la nevi
Sacru: o tigara cu persoana iubita…
Profan: un pachet intreg la plictiseala…
Si acum cineva care nu fumeaza va sari instantaneu cu observatia ca nu am destule motive ca sa-mi distrug minutele din viata cu fiecare fum.Defapt nu prea am motive sa inhalez 5000 de substante toxice si sa existe pericolul sa fac numeroase tipuri de cancer,dar azi,simplu fapt ca respiri inseamna ca exista cumva sansa sa ti se intample ceva.
Fumez.Nu respir fumul altcuiva.