Masa de narcise, foi albe si dezordine

Am narcise pe birou,a venit primavara in sfarsit,e cald si frumos. In Mai o sa am alergie la polen.
Un romantism pierdut in plictiseala am in mine in timp ce invat despre romantici, realisti, prozatori si simbolisti…
Incerc sa ma concentrez.Nu o scot la capat.
Ce as putea scrie in lipsa de cuvinte? Sa scriu in simboluri,sa sugerez si sa colorez o muzica ce nu-i a mea? Sa redau realitatea ca si cand as adora naturalismul,sa incep sa cercetez petelalele la microscop si durerea mea de cap, oboseala de dupa noapte alba ca si o stare precara a autorului sacrificat, damnat in a spune mai departe mesajul pretios si atat de ireal? Sa spun utopia generala a simturilor si sa vorbesc de astenie?
Prea multe cuvinte de stil.
Sunt o altfel de narcisa,genul care se uita in oglinda si incearca sa prinda imaginea pentru a o distorsiona. Nu-mi place ce vad. Am foi albe pe masa ca doar atat raman, ca nu le pot schimba starea de impecabile,le las doar nepatate pana maine. Am o teza.
Cum se prezinta microcosmosul sacru al fiintei mele studioase si invalamasite? Simplu:am soareci pe masa,doi de plus, o pisica si un urs tot de plus,fiecare cu valentele lor sentimentale. Am bete chinezesti si banuti pentru noroc atarnati de lampa,cu sfori rosii,un vechi experiment de-al mamei,feng shui sau ceva similar in orice caz. O bricheta in forma de popica alba cu rosu,o inima gen stress-ball micutza(am una mai mare in ghiozdan) doua carnetele unul mov si unul auriu,un aparat foto prafuit,un cardreader si un soare din plastic,un gloss,baterii,pile,acetona,oja,telefoane,stick,margele,mp4 si forfecute,un cd si doua bratari,sireturi…Si zambile pe langa narcise…
Universul plin de intelesuri a unei adolescente ciudate. Se poate si mai rau…dar e dulce si ingramadit,e imbracat in culori vesele si in animalute de plus, plin de verde, rosu, roz si albastru si totusi fondul e gri,calculatorul e gri si negru,masa la fel. Si totusi atat de colorat.
Ce poti sa intelegi din mine? Daca ordinea si obiectele de pe masa mea se schimba periodic. Dezordinea apare si dispare,dar totul ajunge intr-un final in acelasi fir de haos pe unde imi tin eu lucrurile.
E primavara. Au inflorit ciresii. Scriu.
Am un con in biblioteca.Un con de brad mare. E o amintire dintr-o viata cand masa era diferita.
Am o masca de pisica deasupra biroului,e din Venetia. Provine din timpuri in care eu nu traiam, altcineva in locul meu exista. Am poze in biblioteca si ma intreb cine e persoana din ele. Nu eu oricum.
A trecut mult de atunci. Am plans de tristete amarnica si acum de fericire extaziatica.
Am narcise pe masa. Ma iubeste si ma lasa lumea sa ma iubesc si eu.
Uita-te prin lucrurile tale. O sa-ti vorbeasca despre tine o mie de istorii. Si n-o sa stii ca personajul din povestile lor fantastice ai fost chiar tu.
Am un elefant de plus care mi-a suportat lacrimile de ceva ani. A invatat sa inoate pentru mine.