Mad money

“Mad money” este un film cu trei femei foarte diferite care isi planuiesc o imbogatire ilegala incepand cu ideea personajului jucat de Diane Keaton.

Ceea ce mi-a placut la acest film este ca arata nevoia de bani din trei perspective diferite: cea a unei femei bogate care e pe punctul de a pierde luxul in care traieste, cea a unei mame afro-americane care vrea sa ii creeze un viitor copilului ei si cea a unei tinere fete care are multe sperante pentru viata.

Filmul in sine este destul de amuzant si diferentele dintre personaje este ceea ce ii confera farmec, dar nu neaparat asta m-a atras pentru a scrie despre el, ci ideea ca banii te pot determina sa vrei mai mult si mai mult. Personajul principal in pragul disperarii din cauza pierderii stilului de viata ajunge sa fie angajata ca femeie de servici intr-o banca. Intr-o zi cand mergea la shopping, lucrurile pe care nu le putea avea au determinat-o sa se gandeasca la un plan pentru a fura din banca la care lucra. Desigur celelalte doua femei,angajate ale aceleasi banci, o ajuta sa duca la bun sfarsit planul. Ceea ce este interesant este ca si in momentul in care avea destul cat sa traiasca la fel de bine ca inainte, vroia mai mult.Aici intervin cateva complicatii care o sa va amuze daca alegeti sa vedeti filmul.

Intotdeauna vom dori mai mult decat ceea ce avem si probabil cand ne vor sclipi ochii in magazine ne-am gandi cum ar fi sa fim bogati. Unii nu rezista tentatiei si devin bogati prin mijloace mai mult sau mai putin legale. Altii, accepta si asteapta.

Don’t go mad for money, money won’t go mad for you!

Brasov- ursi,autobuze cu etaj si tomberoane antiurs

Nu stiu care e faza cu politica si in mod sigur o urasc, ca toata lumea vrea doar sa impresioneze. Cineva in conducerea orasului Brasov ar trebui sa-si puna ochelari ca poate nu vede bine. Traiesc aici si vad foarte bine mai multe lucruri de-a dreptul ridicole. De exemplu:

• Ceea ce ma socheaza cel mai mult este faptul ca un autobuz cu etaj pentru turisti a fost achizitionat pentru turul Brasovului si promoveaza zilele medievale. In curand n-o sa mai existe oras medieval daca nu restaurati casele a caror arhitectura piere pe zi ce trece. Ce naiba cauta un autobuz cu doua etaje intr-un oras atat de mic? In special ca mare parte a atractiilor se afla in locuri unde nu circula masini,adica Strada Republicii,Piata sfatului si pe langa zidurile cetatii. In plus in orele de varf cred ca turistii o sa vrea sa se arunce din autobuz fiindca se prea poate sa mearga oamenii pe jos mai repede ca masinile.
• Al doilea lucru ar fi ca din ce in ce mai multe stiri ne arata ursi intr-un loc unde in mod normal nu ar trebui sa fie, adica in ghenele de gunoi,in oras,in spatele blocului si in loc sa te plimbi linistit prin padure trebuie sa te urci intr-un copac de frica si sa vina si politia si pombierii sa te dea jos. In plus turistii care vroiau sa vada ceva mai mult decat centrul orasului, au fost anuntati de aceeasi politisti ca exista ursi in padure. Saracii englezi care probabil n-au auzit sa fie ursi pe un munte ce practic este in mijlocul orasului au trebuit sa-si anuleze sesiunea de camping sub stele.Cred ca autobuzele i-au indus in eroare si credeau ca sunt in Anglia.Solutii exista. Prinderea ursilor si mutarea lor intr-un loc in natura unde sunt departe de orase. Daca turistii nu sunt obisnuiti,in schimb multi locatari ai Brasovului s-au obisnuit sa-si dea gunoiul de mancare ursilor. Ba chiar mai mult cei de la salubrizare au montat recipiente de deseuri antiurs. Costa 3000 de euro bucata. Ursii,insa, nu apreciaza tehnologia si evident ca oricum coboara.
• S-a restaurat un oarecare tren vechi, care cica este tot pentru turisti si le-a adus aminte multor batrani cum era pe vremuri. In schimb gara este la fel de mizerabila ca intotdeauna si fiecare om care trece pe acolo sta cu ochii pe geanta proprie sau isi pazeste portofelul ca pe un lucru sacru.
• Exista cred ca un orologiu la Primarie pe care il apuca sa sune la ore fixe si suna in asa hal incat ai impresia ca esti in gara si cineva o sa zica dup-aia: “Trenul spre destinatia…are intarziere”
• In dreptul prefecturii un nene urla in fiecare zi de patru ani ca i s-a comis o nedreptate de catre cei din conducerea Brasovului. N-a primit nimic nici pana in ziua de azi. Ieri era in varful unui copac. In alta zi era pe acoperisul cladirii. S-a dat la stiri ca intra in Guinnes World Records pentru cel mai lung protest. Ma indoiesc ca ar fi bun pentru imaginea orasului totusi sa se stie o lume intreaga ca bietul om nu a fost ascultat de atata vreme.

Daca sunteti norocosi cum mi s-a intamplat eu sa fiu, in momentul in care treceti pe langa prefectura si-l auziti pe acel om strigand dar nu stiti ce, o sa sune si orologiul primariei sa va spuna ca ati pierdut trenul si pe langa voi pe strada sa treaca si autobuzul etajat ce va striga printr-o caseta presetata despre minunatul nostru Brasov.

Now dear fellows the question is do you still want a tour?

Inima de piatra

Cateodata in viata e necesar sa-ti impietresti sentimentele, sa te prefaci ca totul este bine cand nu e asa, sa arati tuturor celorlalti cat de rezistent esti si ca poti sa faci fata la orice. Sa-ti impietresti inima e destul de greu,inseamna sa renunti la a simti, sa renunti la a plange si sa razi doar fals. Sa devii o persoana curajoasa, sa-ti construiesti un zid in fata tuturor celor care vor sa patrunda in adancul tau, este unul din cele mai grea lucruri pe care trebuie sa le induri. Sa te inchizi in tine, sa refuzi comunicarea, sa te prefaci defapt ca totul e normal si cand nimeni nu te vede inima revine la forma ei organica,incepe sa bata si tu incepi sa plangi, sa plangi,sa te descarci,sa urli, sa fii tu. Apoi dupa acele momente apesi un buton pe undeva prin spatele creierului si inima iar se transforma incet si dureros in acelasi mineral, simti cum treptat prinde o scoarta pietrificata,te doare,te sfasie,iti cutremura interiorul si apoi cand procesul se termina revii la viata normala prefacandu-te ca esti cel mai fericit om de pe pamant. Numai tu stii ce se intampla in interior.

Dar exista un lucru si mai greu de atat:  sa renunti la a mai accepta pietrificarea, sa te eliberezi, sa ai incredere in oamenii din jur cu inima ta, sa le oferi parti din ea, sa ii inchizi si pe ei in tine si sa ramana acolo pe o perioada nedeterminata. E dificil fiindca dupa ce ai invatat sa te feresti ca un paranoic de orice individ ce-ti trece prin cale,nu prea mai ai tendinta sa te mai daruiesti cuiva.

Cel mai dezamagitor lucru: sa inveti sa-ti scoti inima din locul ei rece, sa te bucuri de viata,de faptul ca poate pompa sange real prin venele tale, si apoi ceva sa se schimbe,lumea sa te supere din nou, fericirea sa fie periodica dar scurta, sa te deazamageasca unii si altii si apoi sa te dai cu capul de pereti intrebandu-te de ce ai invatat sa simti din nou.

Cel mai trist e sa-ti dea unii ca solutie doar sa te inchizi inapoi in tine. Sa-ti plangi amarurile la fel ca in trecut si desi strigi dupa ajutor cand inima ti se impietreste la loc, nimeni nu sare. De ce? Fiindca i-ai obisnuit pe toti sa creada ca tu intotdeauna vei fi ok,ca esti persoana rezistenta,ca poti face fata la orice.

Daca le dai o sansa oamenilor din jurul tau sigur te vor dezamagi, dar daca nu le dai o sansa sigur vei fi singur.

Trafic,autobuze si femei la volan

Credinta principala a barbatilor este ca femeile nu se pricep la fotbal si la masini. Adevarul e ca mai vezi si cate un barbat ca o mai da in bara la volan, in special daca nu e din oras. Nu cred ca e defapt o replica misogina. Cred ca defapt multe femei nu au atentie distributiva atat de dezvoltata ca majoritatea barbatilor.

Din cauza faptului ca tot aud in jurul meu oameni care dau de carnet sau si-au luat carnetul ma gandesc cum ar fi daca as conduce eu.Adica pare interesant si pare ca-ti ofera o anumite libertate sa poti sa conduci oriunde vrei fara sa depinzi de autobuze, de aglomeratia din acele conserve in care nu stii care e ficatul tau si ai impresia ca simti respiratia cuiva pe gatul tau. In plus cineva in autobuz e clar ca strica toata ambianta printr-un miros de transpiratie imbinat cu alte mirosuri pe care sincer nu vrei sa le ghicesti. Mi s-a intamplat intr-o zi sa fiu lipita de usa unui autobuz care continea cel putin 200 de persoane care incercau sa se dea drept acrobati si sa se contorsioneze astfel incat sa incapa. Autobuzul,desigur, era in intarziere datorita nesfarsitelor reparatii care fac orasul sa arate ca un dig mare si prafuit. Aceste circumstante au determinat o tanara domnisoara sa strige in gura mare ca sa auda soferul: Dar de ce stam asa de mult, ca pierd “Inima de tigan” ? Efectiv m-a bufnit rasul si mi-era extraordinar de greu sa si misc in acele conditii. Se aude in surdina o baba care intreaba pe cineva: Ce e aia “Inima de tigan”?. Baba primind raspunsul ca e un film vine cu replica urmatoare: “Unii isi pierd viata,altii filmul.”

Dar totusi stateam eu sa ma gandesc cum as fi eu cand trebuie sa ma uit in oglinzi,sa-mi aduc aminte care e acceleratia si care e frana si sa nu calc oamenii care trec in fuga pe trecere. Deci cum voi fi eu la volan? Cred eu…ca dezastru. Dar nu atat de rau precum doamnele din urmatoarele clipuri.

De ce ma privesti de sus?

De ce unii oameni au la un moment dat impresia ca sunt mai buni decat toti cei din jurul lor si ajung sa-si raneasca chiar prietenii prin a se considera superiori? Oare de ce cei mai destepti prieteni cad in plasa unei febre de incredere care iese prin tavan si cred ca defapt numai ei detin adevarul?

Din punctul meu de vedere faptul ca suntem diferiti nu inseamna ca da dreptul cuiva sa aiba termeni de comparatie. Fiecare are un etalon, o conventie proprie. Nu toata lumea trebuie sa corespunda unui anumit tip de personalitate. Pana la urma comoara unuia e gunoiul altuia, dar e totusi o problema personala. Daca ar fi sa te conformezi dupa regulile tuturor celor din jurul tau ai innebuni. Eu personal am incercat asta. Nu merge. E prea mult de suportat si e prea greu de repetat in mod constant.

De ce ar trebui sa fiu privita de sus? Fiecare persoana are defecte si calitati si exista multi alti oameni care sunt mult mai potriviti pentru un domeniu decat mine. Exista multi alti oameni care chiar scriu mult mai interesant decat mine. Doar fiindca ai o oarecare experienta de viata pe drumul tau nu inseamna ca poti sa treci la intersectie, sa te bagi peste al meu. Asta ar fi un fel de “general policy” la mine. As vrea sa stiu si eu dupa ce legi nescrise se ghideaza unii si altii cand te masoara din ochi si iti dau un coeficient. Am invatat ca sunt mult mai multe lucruri intr-un om care pot fi descoperite, din pacate in unii descoperi si aceasta atitudine de : move bitch,get out of the way. Acest ultim aspect cred ca este cel mai dezamagitor dintre toate,in special cand e vorba de cineva caruia i-ai oferit un mic loc in inima ta.

De ce ma privesti de sus? Poate am calitati pe care nu le vezi si poate ai defecte pe care nici nu le observi. Don’t drive yourself blind.

Sa visati frumos!

Am navigat un pic panza virtuala si am dat peste niste site-uri cu cele mai luxoase hoteluri din intreaga lume. Multe m-au impietrit instantaneu. Unele chiar au o arhitectura interesanta si luxul aproape ca te hipnotizeaza. Te face sa-ti doresti sa fii acolo. Unii dintre noi, cei norocosi, ajung acolo fara mari probleme prin viata lor, dar din pacate, chiar majoritatea romanilor nici macar nu stiu ca ar exista aceste locatii de 7 stele. Defapt pe langa apartamentul de la bloc si casa obisnuita aceste structuri par scoase din imaginatie. E greu sa te uiti,sa-ti scalzi ochii, sa te gandesti ca poate doar vreo cativa miliardari ajung acolo, poate cativa si din Romania, dar ca exista o probabilitate foarte mica sa ajungi acolo chiar tu. Iti e dor de o pauza dupa prea multa munca,si ai impresia ca viata este un iad in tara asta,ca oriunde ar fi mai bine ca aici. Zgomotul, stresul si lupta pe care trebuie sa le suporti ca sa ajungi acolo unde vrei, de cele mai multe ori in varf, este una imensa. Totusi n-as vrea sa traiesc altundeva decat aici. Aici e o liniste pe care nu multi o inteleg. Linistea aia de duminica dimineata sau intr-o zi de sarbatoare cand toata lumea e acasa. Mai bine iubita si cu oameni alaturi decat singura si cu milioanele de dolari- asa as zice eu, asta in caz ca vine pestisorul de aur. Dar nu va veni. M-am nascut in Romania. Eu doar ma uit la poze.

Dileme de adolescent

Exista si adolescenti responsabili intr-adevar si cu capul insurubat bine, dar majoritatea trebuie sa recunoastem ca nu vrem nici macar sa stim ce inseamna cuvantul “responsabilitate”. Si in plus mentalitatea inca nu e bine fixata. Vedeti in fiecare zi fete care au o problema cu greutatea lor, care desi sunt slabe vor sa fie si mai slabe,si unele chiar raman cu ideea asta fixa. Vedeti adolescenti care sunt mai izolati,mai diferiti, mai putin integrati in grupurile majoritare, si aceia devin rockeri si punkeri pentru ca ii face sa se simta primiti. Odata cu varsta si rock-ul si punk-ul dispare. Ajungi la slujba nu mai porti tinte si tricou cu o formatie rock. Am trecut si eu prin faza de rock dar doar fiindca eram mai singura si mai “neinteleasa” de lume. Gasesti peste tot baieti care se iau unii de altii din diferite motive, care unii sunt mai putin dotati la mansarda, altii mai nesiguri pe ei. De asemenea se gasesc si drogati si alcoolici care sunt in cautare de senzatii tari si isi fut viata fara sa stie. Si la persoanele normale gasesti devieri grave: atititudini imature de genu comploturi impotriva la o anumita persoana(des intalnit la fete), bisericute - diferite grupulete alese in mod subiectiv, in unele situatii ai impresia ca e ca o alianta si ca te afli intr-un razboi.

Intotdeauna se gasesc la adolescenti intrebarile: Cine sunt? Ce sunt? De ce nu ma intelege nimeni? De ce sunt atat de diferit? Oare sunt gras/a? Oare sunt urat/a? Oare ma place? Oare se va da la ea? Oare ma inseala? De ce nu ma iubeste? De ce trebuie sa fac curat? De ce mi se intampla mie? De ce m-a tradat? De ce sa nu ma schimb si sa devin si eu ca ei? Oare ma vor accepta? As putea oare sa incerc si eu lucrurile periculoase pe care le incearca ei? Oare asa o sa ma placa? Oare sunt prea putin pentru el/ea? De ce nu ma inteleg parintii?

In stadiul asta al vietii toti tind sa faca din tantar armasar, sa exagereze ca si cand problemele lor ar fi cele mai mari de pe planeta. Mai ganditi-va odata,oare cati suntem destul de responsabili si avem deja maturitatea necesara sa gandim ca un adult?

Iar pentru parinti: Faptul ca inca nu avem toate gandurile bune nu inseamna ca patim ceva daca suntem afara dupa ora 21,sau daca mergem la multe chefuri. Pana la urma trebuie sa traim propriile experiente chiar daca dam cu capul de zid. Nu va mai protejati copii asa de mult. Nu mai sunt chiar copii. Doar trecand prin intrebarile de mai sus,prin dilemele adolescentei vor reusi sa gaseasca raspunsuri si sa devina intr-un final adulti.

Pana la urma nu-i nimic rau in a fi copil un pic mai mult. Nu mai incercati sa fiti adulti. O sa aveti tot timpul din lume.

The bucket list - ce ai vrea sa faci inainte sa mori?

Am vazut azi un film numit “The bucket list” cu Jack Nicholson si Morgan Freeman care este formidabil daca vreti sa va uitati la ceva mai diferit. Nu e actiune, nu e chiar comedie, un pic de umor negru presarat, dar e cladit pe baza unor vieti,a unor stiluri de a trai  si iti largeste intr-un fel interesant orizonturile. La final am ramas cu un zambet pe fata desi nu s-a intamplat nici un miracol. Este un film realist dar frumos in acelasi timp. Arata cum poti sa-ti schimbi perspectiva asupra mortii. Cei doi actori ii interpreteaza pe doi prieteni ce descopera ca au cancer si pornesc intr-o calatorie.

Actorii, doi dintre cei mai desavarsiti, au modelat niste personaje foarte diferite. Fiecare are un farmec aparte si viziuni opuse. Ceea ce iti da cel mai mult un sentiment de pace dar si de magie este vocea calda a lui Morgan Freeman iar ironia i se potriveste foarte mult lui Jack Nicholson fie ca injura fie ca e sarcastic.

Daca ai afla ca mai ai doar putin de trait ce ai vrea sa faci inainte sa mori?

Sex, alcool,complicatii - fragment din trecut

Complicatiile sunt cateodata hrana noastra. Fara complicatii am rataci intr-un univers dureros de simplu.

Sex…a inceput printr-o cadere. Alcool… a inceput printr-o sticla. Complicatii…au inceput din apa.

Il/O doresti din umbre? De ce din umbre? De ce nu exista curaj? De ce?

De ce s-a intamplat? De ce suferi? De ce?

Sa renunti la tot ce ai fost pentru a da nastere la un nou “Tu”, la cineva care e gata sa infrunte orice iti arunca viata in fata este un proces greu. Trebuie mai intai sa treci prin iad si sa te intorci. Nu ti-ai dorit niciodata sa evadezi din tine? Nu trebuie sa te sinucizi. Nici sa-ti vinzi sufletul. Doar sa te indragostesti. Nu-ti fa sperante cele anterioare vin oricum. In momentul in care ai ajuns sa-ti tai venele dar nu atat cat sa mori, sa bei litrii de alcool de diferite feluri dar nu de ajuns sa faci ciroza, sa rezisti la orice sut in cur pe care ti-l dau dracii din lumea asta, si de dimineata sa te trezesti cu mahmureala,avand corpul slabit si ranile sa te doara,iar tu zambesti si zici: sunt bine,intotdeauna voi fi bine, vei stii ce inseamna sa iubesti la intensitatea pe care nu multi o traiesc.

Am descoperit intr-o noapte trezindu-ma dintr-un cosmar ca nu mai sunt aceeasi persoana.  A trecut ceva timp de atunci si ma chinui sa nu uit ca sunt altcineva decat am fost. Dar m-am obisnuit. Nu-mi mai imi plac regulile.Nu mi se mai aplica. De ce incerc oare sa fiu normala cand niciodata n-o sa fiu asa? Nu vreau sa mai falsez.Nu mai vreau sa inscenez ca sunt o persoana care nu mai sunt de mult. Acum muncesc superficial si cand am eu chef. Mai mult m-am saturat sa ma futa lumea. E doar o alta curva cu doua fete,azi intelege,maine nu va intelege.

Arta de a minti

Exista si o arta in a minti. E interesant cum poti patrunde in mintea oamenilor. Sa ai puterea sa convingi si sa ascunzi orice tic,orice gest care te-ar putea trada este o opera ce poate fi greu creata. E greu sa fii “negustorul de iluzii”, e greu sa fii magicianul ce pune in scena un truc si incearca sa ii convinga pe spectatori ca magia exista.

De ce mintim? Pentru ca e mai usor de multe ori decat sa spui adevarul. Te scuteste de multe lucruri daca stii sa minti bine. Sunt cateva reguli pe care astfel de magicieni le pot folosi ca sa para ca aduc la viata “supranaturalul”,adik dau veridicitate unei minciuni. Nu-i nimic rau in a minte,ba chiar e necesar in unele cazuri.

Un bun mincinos va stii intotdeauna sa nu-si schimbe povestea si va crede in poveste chiar inainte sa o spuna altcuiva. Nu regiza,naturaletea falsificata se insuseste rapid atata timp cat n-ai principii prea multe. In plus un bun mincinos va putea sa convinga pe cineva ca minte cand spune adevarul. Daca nu vrea sa-i vezi gandurile,nu vei avea acces la ele niciodata.

Ce ciudat este sa vezi cum oamenii iti pica in plasa si chiar cred ca iepurii ies din joben. Sa ii aduci in punctul in care te cred a fi total ce nu esti. Sa te falsifici. Sa te vinzi ca intr-o reclama si sa dai impresia ca esti exact ceea ce vad. Nu iti misti mainile,nu clipesti excesiv, vorbesti pe ton normal si inventezi si inventezi. Daca esti si mai destept iti dezvolti creativitatea si in alte laturi. Ajungi sa stii sa sfidezi regulile si sa ocolesti gropile din drum fara sa stie nimeni in afara de tine ca sunt acolo.

Cum stii cand ai intalnit un mincinos desavarsit? E un artist. Nu vei vedea decat o opera de arta. Nu pe el. Daca el nu vrea nu-ti decifreaza niciodata mesajul asa cum nici un magician bun nu-si spune trucurile.

Ai de ales doar intre doua drumuri: fie esti magician, fie spectator.

“You don’t really want to know the secret.You want to be fooled.” *

*O replica din filmul “The Prestige”. Daca nu l-ati vazut inca,desi nu e nou, vi-l recomand si va asigur ca in fata lui veti fi doar un spectator.